Pasiunea mai presus de orice.

In 2009 cineva pot sa zic ca m-a cam pacalit sa dau acest interviu, m-am gandit sa-l impartasesc cu voi, sa ne cunaostem mai bine. Pasiunea mai presus de orice! Un tânăr, membru al trupei Cavalerii Cetăţii Roşii, a preferat să poarte în continuare costumul medieval şi să ducă mai departe tradiţiile vechii cetăţi, cu toate că aproape şi-a pierdut vederea într-o acţiune a organizaţiei de pe malul Cibinului. Din culisele Cavalerilor Cetăţii Roşii În Sibiu, aerul medieval al fostei cetăţii roşii - după cum a fost denumită de turci în secolul al XV- lea datorită ţiglei acoperişurilor şi zidurile masive de cărămidă roşie - este menţinut în ultimii ani şi de organizaţii sau asociaţii care promovează spiritul cavaleresc şi tradiţiile unor secole de mult apuse. Vestea Cavalerilor Cetăţii Roşii, cu programele lor speciale, s-a dus în toată ţara şi se bucură de o reputaţie pozitivă. Trupa există din 2002 şi a participat la nenumărate festivaluri din ţară, precum cel de la Sighişoara, Hunedoara, Caransebeş, Craiova, Mediaş, Teiuş. În curând, vor funcţiona ca şi un ONG. Dar ceea ce nu ştie lumea, este că, în spatele acestor cavaleri se află un grup de tineri cu mii de speranţe, cu destine frapante şi proiecte caritabile. „Noi suntem o trupă de teatru non-verbal care se ocupă de arta medievală. Noi ne exprimăm prin multe versuri, prin coregrafie profesionistă”, ne spune Radu Coman, liderul grupului. Până aici, totul pare bine şi frumos, de perspectivă şi lipsit de griji. Dar soarta celui care conduce din 2006 acest grup de tineri cu vârste cuprinse între 10 ani şi 24 de ani a fost schimbată radical în timpul organizării unui eveniment. Şi din nefericire, nu în bine: Radu a orbit. Proba de foc a cavalerului „Arthur” Printre cavaleri, lui Radu i se spune Arthur. În viaţa de zi cu zi, Radu, care are 22 de ani, se ocupă de publicitate pentru diferite firme din ţară şi face repetiţii intense pentru a intra la o facultate de teatru. Înainte să fie cavaler, Radu a jucat fotbal şi a trebuit să se lase pentru că a avut o accidentare la genunchiul drept şi nu a mai avut voie să joace deloc. Dar de cavaleri nu se va despărţi niciodată, cu preţul pierderii vederii. Când a intrat în trupă, Radu avea 17 ani. Doar după o lună şi ceva, timp în care s-a antrenat non stop pentru un spectacol, a avut un accident şi n-a mai văzut nimic. Unii credeau că pentru tânăr se terminase totul, dar el nu s-a lăsat: s-a operat de 4 ori la Bucureşti, iar acum vede cât de cât: „ Am făcut dezlipire de retină de la efort foarte mare: nopţi nedormite, nu prea mâncam că eram foarte stresat că organizam o primă nuntă medievală. Am orbit când am ajuns acolo la sala unde se ţinea nunta: când a trebuit să dansez i-am zis partenerei mele că nu mai văd deloc. Nu m-a crezut. Dar am continuat dansul şi a ieşit foarte bine”. Multă lume i-a zis că e „nebun”, dar el a continuat şi a riscat în continuare să îşi piardă vederea de tot de mai multe ori. Căci, şi aşa, puţin cât vede, Radu continuă să facă o sumedenie de lucruri frumoase, chiar dacă…abia le vede. Nu prea ştie lumea de problema lui. Preferă să îl considere lumea un om normal, nu să îl laude. Şi nu e vorba de milă când ascunde asta, dar nu-i place să fie „cocolişit” şi mereu să i se zică ce om e că nu s-a lăsat: „Cine ne apreciează şi mă apreciază cu adevărat va afla cândva şi ce probleme am. Bine, eu nu le consider probleme atât că Dumnezeu a zis că trebuie să car povara asta” ne-a mărturisit Radu. Mâna dreaptă a lui Radu în organizarea trupei este chiar mama lui: ea este şi coregrafa trupei. Cum nu au avut prea mare parte de prea multe sponsorizări; ei se autofinanţează: „Tot ce vedeţi la noi: costume, spade, scuturi, corturi medievale, torţe şi restul de recuzită sunt făcute de mâna noastră, iar costumele sunt făcute de mama mea”. Cu toate acestea, Radu întâmpină multe probleme, de neimaginat pentru un oraş civilizat ca Sibiul. „Celalalte trupe, mai exact şefii lor ştiu de problemele mele şi le folosesc împotriva mea, băgând strâmbe la organizatori: că suntem copii, că nu avem recuzită, că eu am problema cu ochii. Din partea mea este loc pentru toţi, de aceea nici nu intru în pledoarie cu nimenea”. Arthur cunoaşte multe de trupe de cavaleri din Sibiu şi din alte oraşe, dar nu s-ar duce în altă parte, pentru că „ trupa asta de când am intrat a avut ceva aparte care n-o să mai găseşti în alta: la noi în trupă avem componenţi de vârste diferite, dar nu facem diferenţe între noi”. Cu filosofia lui despre viaţă, cavalerul Arthur înfruntă orice sabie cotidiană: „Dacă tot ţi s-a dat şansa să trăieşti şi chiar dacă ai greutăţi trăieşte-ţi viaţa şi zâmbeşte tot timpul şi atunci când ai cele mai mari probleme zâmbeşte mai tare că va fi bine”. O jucărie, un zâmbet pentru copil Dar vin Sărbătorile de iarnă iar Radu îşi lasă problemele deoparte şi, alături de ceilalţi membri ai trupei se ocupă intens de suferinţele celor din jurul lui. Cu o idee ingenioasă de a face o surpriză inedită celor care mai cred în Moş Crăciun şi în mirajul sărbătorii, trupa de artă medievală Cavalerii Cetăţii Roşii din Sibiu organizează campania O jucărie, un zâmbet pentru copil prin care încearcă să strângă haine, jucării şi bani pentru a fi donate unei case de copii din Sibiu: „ Încă ne gândim unde să ducem donaţiile. Noi am prefera să le ducem la centrul de plasament de pe Bastionului dar să vedem dacă directorul este de accord să facem această acţiune. Pentru că acolo din câte am auzit sunt şi copii cu dezabilităţi şi asta contează foarte mult pentru noi. Dacă ni se va da voie să facem şi un spectacol mic, o să ducem şi un Moş Crăciun şi o să facem o serbare în toată regula”. Au mai avut o tentativă de campanie anul acesta pentru Sărbătorile Pascale, dar din păcate, oamenii nu s-au mobilizat, dar de data asta ei speră ca sibienii să se implice mai mult. De ce continuă totuşi astfel de proiecte? Pentru că Radu este foarte încrezător că oamenii se vor sensibiliza mai mult: „Noi ne propunem să ne ocupăm şi de acţiuni umanitare pentru că încercăm să aducem zâmbetele pe feţele românilor că şi aşa au frunţile încruntate din cauza traiului pe care ni-l oferă politicienii noştri”. Cum nimeni din presă nu i-a ajutat încă pentru difuzarea ştirii despre strângerea de fonduri şi cadouri pentru copii, tinerii cavaleri vor împărţi fluturaşi pe stradă: „Încercăm să promovăm campania mai ales prin liceele sibiene pentru că acolo cred că suntem cel mai bine înţeleşi, deşi aşteptăm să ne contacteze şi oamenii importanţi din Sibiu”. Cei care doresc să facă o donaţie sunt rugaţi să apeleze numărul de telefon 0724237603 sau să trimită un e-mail pe adresa cavaleriicetatiirosiisibiu@yahoo.com: „Nu ne dăm bătuţi” ne spune Radu, la finalul unei zile în care s-a gândit doar la cum să îi facă fericiţi pe alţii, uitând de problemele sale. N-am modificat nimic din articol!! Sper sa nu fiu privit altcumva de catre oameni dragi!!